Iarna desteptarii noastre

Este iarna, dar nu foarte rece…. Nu a nins deloc din decembrie….a fost o vreme placuta,  mai degraba de primavara timpurie…era ceva in aer care te indemna mai degraba la lungi plimbari in aer liber mai degraba decat la stat in casa si privit, fascinat, la televiziunea nationala, unde toate greutatile sunt minimalizate, economia este in crestere iar politicienii tarii sunt singurii care pot si stiu sa ia masurile cele mai bune pentru a conduce tara, printre stancile si valurile agitate ale economiei europene…

Aerul curat, atat cat poate fi el de curat in Bucuresti, vanticelul placut, copii care alearga, inocenti pe alei,  bunicii, care stau pe bancile parcului si isi pazesc odraslele, tinerii care trec pe langa tine… te fac sa uiti imaginile TVului  si iti curata mintea de  influenta doctrinelor impuse si a insinuarilor privind lipsa altor optiuni…

Viata e asa de frumoasa! dar de ce atunci, ai asa o greutate pe suflet de care nu poti scapa?

si iti aduci aminte cum ai de platit intretinerea, energia electrica si gazele….si telefonul si cablu tv. Mai ai de pus si benzina in masina. Cu ce iti ramane, din salariul micsorat cu 30%, mai ai de cumparat si ceva de mancare, macar niste cremvusti, ca poftesti de mult la ei….

te dai, cu bun simt, la o parte, ca sa faci loc unui audi ultimul tip care trece pe langa tine pe aleea parcului pt a parca la 5 m mai incolo langa intrarea intr-un club de fitze…

simti asa, ca un curent electric care iti trece prin maini….si te gandesti, oare de ce?, la mama soferului, la bunica acestuia, la locurile lui natale si iti descoperi cunostinte aprofundate de gramatica,  asa de rasusite iti sunt indemnurile si urarile la adresa familiei soferului si a neamurilor lui/ei,  dar si cunostinte vaste cuprinse in dictionarul extins al limbii romane…

niste emotii nebanuite se trezesc in tine…si iti aduci aminte de lucruri pe care pana acum te-ai facut ca nu le auzi, ca nu le vezi, pentru ca nu te ating direct … de Constitutia tarii, calcata in picioare, de separarea puterilor in stat, care nu mai exista, de lipsa de autoritate a institutiilor statului asupra infractorilor reali dar si de protectia oferita de acestea unor alesi, de aroganta si tonul sfidator cu care ti se adreseaza cei pe care tu i-ai trimis sa te reprezinte si sa iti apere interesele….si de atatea si atatea….si ai tacut si ai lasat capul in jos, crezand ca va trece, ca se va termina, ca nu te priveste, ca altii sunt cei care trebuie sa spuna “nu”!

privesti copii care se joaca in jurul tau si te gandesti la viitorul lor, la viitorul tau: ei vor fi cei care iti vor asigura pensia! cum vor putea sa faca asta daca mancarea pe care ei o mananca este proasta, aerul pe care il respira este murdar, casele in care stau sau scolile in care invata sunt friguroase, profesorii lor sunt slab pregatiti sau au probleme si nu isi dau silinta sa ii mai invete mai nimic….nu vor mai fi vaccinati si nici tratati gratuit pana la 18 ani!

o natie tot mai bolnava si mai inculta!

iar ne i-au astia de fraieri?

in acest ianuarie, vremea tine cu noi!

hai sa ne luam tara inapoi!

hai ca se poate!

 

Salut, din nou!

parca e un facut, trebuie sa treaca cate 6 luni inbtre fiecare postare a mea pe blog!

m-am cam dezobisnuit cu postarile si comentariile lungi de pe blog, si am devenit mai “egoista”, cu cate 2-3 randuri pe Facebook…si am si poze on-line, rapid de incarcat, si raspunsuri in timp aproape real…avantaje si dezavantaje!

si mai apoi, ce sa mai spun si eu? nu sunt destui care isi dau cu parerea despre tot si toate gen madam tatoiu sau actrita de circ devenita politician notoriu? sa vin si eu si sa spun ca…aa..ne merge “rau”, sau “greu” sau… nu-asa-de-bine-cum-as-fi-vrut-eu…mda, si ce? schimb ceva? nu.

despre ce sa va vorbesc? despre pisici? despre pisicutele mele? cred ca v-am spus deja ca mi-au murit 6 pisicute in vara, in iunie: le-a otravit bucatarul de la motelul de “5 stele” de lanmga noi, din Breaza – motel care nu are firma la poarta, dar cazeaza intr-o veselie: pe pariu ca nu are autorizatii, dar se spune (!) ca e “pe bune” cu liderii PDL din zona – asa ca…ce sa fac? sa il rog pe Barbosu al de sus sa il faca sa plateasca pentruy chinurile pisicutelor – le-a pus lichid de frana in niste carnati pe care le-a dat sa ii manance…asa se spune, ce stiu sigur e ca s-au chinuit rau. si mi-ajunge asta!

acum avem un pisic nou – ZUZU, dementel si frumos si jucaus – cules de pe strada, de langa o ghena de gunoi! sper sa stea cuminte in curte si sa nu colinde prin curtea ticalosilor!

mai avem o noua “intrare”- o Pufosenie alba, cu coada gri si cu ochii galbeni – este a vecinei dna Mariana, dar s-a stabilizat si ea la noi in curte- daca aici e mancare tot timpul si joaca toata ziua??

Domnul Chitz – e bine sanatos, incearca sa prinda vrabii si se da cu capul de geam – ce sa-i fac daca e prostut? e, si eu sunt de vina, daca am spalat geamurile??

despre politica? sa vorbim? mai bine nu, pentru ca….nu stiu ce sa spun -e si trist e si complicat, intr-un cuvant e…intersant! traim vremuri interesante! teribile, dar cu atat mai interesante!

 

 

iulie 2011

am lipsit 6 luni de pe blog. e, nici in lunile alea de dinaintea astor 6 ultime, nu prea mai scriam…ca aparu in viata mea Fecebookul dupa cum am mai spus, cred. incep sa ma repet, Doamne, ce ti-e si cu batranetea asta. e si o ora trazie acum si sunt si obosita…

am incercat sa mia raspun la cateva comentarii facute…acum luni de zile, am mai scris un comentariu si la domnul presedinte Ion Iliescu…asa ca incep sa imi pierd concentrarea. si sa mai gresesc tastele, nu va suprati pe mine.

hai mai bine sa o las pe maine, ca altfel se supara Domnia sa Limba Romana pe mine si ma ia la mustruiala.

maine va povestesc ce am mai facut, pe unde am mai umplat, ce am mai vazut, ce am mai auzit…ohohoo, stati linistiti ca nu spun chiar tot, tot….nu ca ar tine foarte mult, dar…nici sa dau din casa nu pot, nu?

sa fim politicosi si mai ales…politici! si politice. si peltice.si polonice…

haidi, pa, noapte buna!

 

PS a plouat la mine aicisia, la Breaza toential as spune daca nu ar fi un cuvant prea dulce si linistit….sper sa vina de maine si la voi – sa va racoreasca, deh, sa va fie de bine!

noapte buna again and again…

La multi ani, 2011!

A venit si 2011. Foarte repede a trecut si 2010 asta, desi, traindu-l zi de zi, la acele momente  as fi zis ca e lung, prea lung si ca vreau sa treaca mai repede! cum e omul!, ba se bucura, ba se intristeaza, ba vrea repede apoi ca e prea repede…

s-au intamplat atatea lucruri, s-a scris atat de mult despre fiecare gest sau vorba spusa de diferitii protagonisti ai vietii publice incat putina tacere si reevaluare a vietii noastre ar fi de luat in seama, in acest inceput de an: ce vrem sa facem cu viata noastra? sa ne taram in continuare in acelasi noroi, cu balacarelile obisnuite, cu injuraturile printre dinti dar cu zambetul pe buze? Vrem adevarul dar nu suntem in stare sa ne suportam pe noi insine in oglinda.

Ne varsam nervii in trafic si se umfla jacheta pe noi, daca ne trece careva in fata, tragem cu pistolul pentru a ne apara locul de parcare si trecem nepasatori pe langa un batran alunecat pe ghiata, in fata blocului. Asta vrem si in 2011?

Suntem orbiti de luciu panglicilor si paietele costumelor de baie in care defileaza fete machiate si vopsite si nu ne mai intrebam ce varsta au, iar copilele noastre sunt vrajite de perfectiunea formelor si incearca sa le “semene”, devenind frustrate daca posibilitatea financiara a parintilor nu le poate satisface necesitatile de “recuzita”. ”show-biz”-ul coboara de pe ecran in viata de fiecare zi, copii nefacand distinctia intre acele imagini, profesionale si profesioniste, si realitate. si nimeni nu mai face diferenta. Asta vrem pentru copii nostri si in 2011?

Totul este manipulare, “nimic nu este ce pare a fi”, se fac greseli de neiertat datorita orgoliilor, bunul simt este trimis la colt, acum nerusinarea si obraznicia conduc! tupeul si banii sunt cele doua reguli de “buna conduita” ale momentului. Asta vrem sa ii invatam pe copii nostri si in 2011? 

Atunci …ce vrem noi in 2011? Ce vrem, daca nu pentru noi, ca suntem batrani si haraiti si plictisiti si blazati…atunci ce vrem noi pentru copii nostri? Avem puterea sa ne ridicam si sa spunem CE VREM? Avem 12 luni sa ne raspundem, pana in 2012. Desi, pentru unii, deja, este prea tarziu….

La multi ani, 2011!

Romania, intre praz si diamante

Romania, s-a aflat departe de “lumea dezlantuita” a globalizarii mondiale, intr-un “somn” impus de perioada comunista, in care statul era “parintele mai mare” care ghida pasii “cetateanului-copil” de la nastere (planificata si controlata), la cresa, gradinita si scoala (obligatorii si gratuite), pana la locul de munca asigurat si el de catre stat si aproape obligatoriu, fara a ocoli “statul ocroteste casatoria” iar “familia este celula de baza a societatii”. Revolutia din 1989 a aruncat societatea romaneasca in mijlocul unei lumi globalizate aflata in plina reorganizare si cautare de noi valori. Societatea capitalista, si-a pus, atunci, in decembrie 1989, hainele ei cele mai frumoase, paietele si poleiala stralucitoare iar romani s-au aruncat cu disperare in bratele intinse ale acestei lumi noi si atat de promitatoare in avantaje. Dar nu salvarea ne era atunci oferita atat de darnic si seducator, ci o cusca poleita de mirajul valorii individuale, a unui echilibru intre munca prestata si castigul personal, intre valoarea si importanta acestei munci si castigul obtinut.

Si romanii s-au repezit sa “faca bani”: oameni cu  pregatiri diverse si cu educatii diverse, de la profesori la muncitori, de la intelectuali formati in lumea stiintifica si in cercetare, la tineri liceeni sau student, cu toti s-au repezit catre “Istambul”, o adevarata Mecca a noii societati capitaliste romanesti, pentru a deveni “buticari”, intrezarind o luminita de “un pic mai bine” in viata lor anosta de pana atunci. Si-au transformat apartamentele in buticuri, si-au amplasat cate o masuta la fiecare colt de strada, au vandut ziare, covrigi, caciuli de blana rusesti, tricouri inscriptionate, chiloti, maieuri si blugi turcesti, cumparate din iarmarocurile turcesti, au vandut rulmenti si pahare de cristal, au adus tigari cu tirul. Orice se putea cumpara sau vinde in Romania. Nu existau reguli, nu exista lege: totul era la mezat.

Ca nu toti cateii au covrigi in coada s-a vazut lesne, putini fiind “alesii” sortii sa fie cu adevarat “buticarii” de profesie. S-au facut bani, s-au ridicat averi de milioane de euro in cateva luni. Putine au rezistat, cele mai multe s-au “pierdut” in timp. Au fost distruse vieti, altele au “renascut”. S-au reinventat biografii, s-au construit descendente. Dar, nu e asa, trebuia “liberalizata” economia, societatea…

Puterea discretionara de a face aproape orice, deoarece banii puteau “cumpara” aproape orice si aproape pe oricine, a adus in noua societatea romaneasca capitalista in formare, o “cultura” a banilor si a respectului fata de posesorii acestora, care s-a perpetuat si chiar accentuat de-a lungul timpului.

Astazi, unii dintre “buticarii” acelor vremuri s-au “reinventat” in politicieni, sau “oameni de afaceri”, se invart in cercuri selecte si poarta haine croite de croitori celebri, chiar si in Occident. Nu ezita sa isi cumpere caviar si sampanie frantuzeasca, dar in spatele acestui “gard” vopsit fandosit, sta o  imensa gramada de “gunoaie” si “mizerii”, de tradari, “afaceri” cu statul, returnari frauduloase de TVA, importuri ilegale, colaborationisme de toate culorile si orientarile.

Indiferent de perlele si diamantele etalate de parvenitii tinerei democratii romanesti si de lacul pantofilor cu toc, purtati, inevitabil, prin noroiul satului autohton, in geantutele lor Vuitton, sta, la mare cinste, prazul autohton al ciocoismului si un imens arivism, dublate de o dorinta paroxistica de razbunare si distrugere a celor care le neaga “originea” elitista si le reamintesc, inca, de buticul de la coltul strazii, din care au plecat.