ultima zi de campanie….

scuze tuturor, nu am mai scris nimic, nu am mai dat pe aici de cam mult timp…din lipsa de timp. de interes. nu, nu pentru voi, cei care mai citesc prostioarele mele…ci de interes, general, fata de realitatea inconjuratoare: pentru ca orice parere as avea, oricat m-ar interesa si as vrea sa ma implic sa fac, sa schimb, sa contruiesc ceva, orice, realitatea ma zdrobeste cu totul: pare absolut insignifianta agitatia mea – a unei insecte intr-un borcan – implacabil, imbecilitatea generalizata triumfa, sfidarea bunului-simt este regula, nesimtirea castiga intotdeauna. si, da, am primit numeroase sfaturi sa fiu mai atenta ce scriu si ce pareri imi postez pe aici, ca ..de, nu se stie, sunt unii care fac “liste” si ca la o adica, cand se va pune problema unor reduceri de personal…sunt “liste” care vor conta!

asa ca…ce am facut in ultima vreme?  

Facebook. Farmville.

mi-am gasit o noua “jucarie” sa zic asa…Facebook - daca nu stiti, are, pe langa o interfata foarte prietenoasa, unde iti si vezi prietenii in poze si poti vorbi pe “chat” in direct cu toti, si cateva jocuri fabuloase: Farmville, Cakeville etc etc…unde plantezi tot felul de plante, flori sau pomi fructiferi, le culegi, ari, plantezi din nou, strangi bani, iti cumperi tot felul de nimicuri cu care iti decorezi ferma…dar poti ajuta si prietenii, care iti sunt vecini, le faci cadouri utile: pomi, vacute, rate sau gaini….nu e agresiv, e pasnic, linistitor si folositor: iti faci prieteni, vecini de ferma mai intai apoi chiar prieteni reali…

Mi-am regasit cativa colegi de liceu, plecati de ani buni (acum am aflat!) in Franta, in America…au copii, familii, altii au divortat, vieti diferite, destine diferite…cu rusine recunosc nu numai ca am uitat de ei, dar nici nu m-am gandit, de 20 de ani, la ei si la ce drumuri au ales, pe unde or mai fi…desi, acum 20 de ani, in finalul celor 4 ani de liceu credeam ca ne vom revedea mereu, ca vom pastra legatura – de fapt nici nu imi imaginam ca ne vom putea schimba, fizic!, in asa fel incat sa ajungem sa nu ne mai recunoastem pe strada daca ne-am intalni intamplator…si totusi, privind acum fotografiile pe care si le-au postat ei insisi pe acest site, nu ma opresc dintr-o mirare continua: ei sunt??? s-au schimbat atat de mult, s-au maturizat!!! asa ceva nu se poate! ma simt ca Peter Pan, ajuns dintr-o data in lumea reala!

si eu m-am schimbat? mie nu mi se pare….

poate ca aceste jocuri on-line si regasirea colegilor de liceu a fost si o strategie, pe care am adoptat-o inconstient, pentru a “evada” din idiotenia si imbecilitatea cotidiana, din vartejul asta absolut fantastic si…sifi…al campaniei electorale…..

sa va scriu despre campania electorala? care campanie? asta e campanie? mi se pare tot mai mult ca suntem prinsi in “Whacky races“, desenul animat de la Hanna si Barbera in care toti concurentii isi pun piedici reciproc, isi intind tot felul de capcane, isi sparg masinile, se rastoarna, cad, si totusi merg mai departe, cu rasetul ala infundat al cainelui si zborul continu al prombelului calator (Stop that pidgeon!- va amintiti???), si celebrele personaje Dastardly si Muttley

Mutley, you snickering, floppy eared hound.
When courage is needed, you’re never around.
Those medals you wear on your moth-eaten chest
Should be there for bungling at which you are best.

So, stop that pigeon
Stop that pigeon (6x)
How!?
Nab him.  Jab him.  Tab him.  Grab him.  Stop that pigeon now. 

You, silly, stop snickering, it’s not worth the chance.
For you’ll be returned by the seat of your pants.
And clunk, you invent me a thingamabob
That catches that pigeon or I lose my job.

So, stop that pigeon
Stop that pigeon (6x)
How!?
Nab him.  Jab him.  Tab him.  Grab him.  Stop that pigeon now.

 

Cu siguranta, duminica voi merge la vot. Si da, si la referendum. Numai si numai pentru a spune NU.

Si ca sa arat ca IMI PASA! macar si numai pentru mine insami. Daca nici macar nu imi valorific acest DREPT, atunci imi pierd si bruma aia de respect pe care mi-o port ca cetatean.

Si, desigur, pentru ca, inca, mai sper, in DREPTATE, in CINSTE si CORECTITUDINE.

Si BUN SIMT as spune, daca nu ar putea fi catalogat ca apartenenta la campania unui anume candidat, ceea ce nu este cazul…sau poate da?

Hai ROMANIA!

Hai la VOT!

 

Palatul din Zavoi al lui Traian. Imparatul Traian.Romanul…

Ruinele vechi de aproximativ 2000 de ani ale unui palat ridicat de legionarii romani pentru imparatul Traian in anul 101 au fost dezgropate in timpul saptamanii trecute in localitatea Zavoi, din judetul Caras-Severin.

Palatul, care se afla pe locul cimitirului din localitate, ar fi fost folosit de imparatul Traian in primul razboi daco-roman, din perioada anilor 101 – 102. Descoperirea arheologica este una dintre cele mai importante din ultimul deceniu.

Evenimentul a adus deja satul Zavoi in atentia istoricilor si a arheologilor din toata lumea, care, pe baza structurilor bine prezervate scoase la lumina, considera ca situl va furniza informatii importante, pana acum necunoscute, despre cultura daco-romana.

Stilul arheologic al constructiei este unic in Romania, respectand intocmai traditia romana a structurilor cu turnuri. Cel mai probabil, vestigiile din Zavoi vor fi restaurate, conservate si transformate in obiectiv turistic, ceea ce cu siguranta va mari numarul de vizitatori in zona, de pasionati sau de curiosi.

In viitorul apropiat insa, sapaturile vor deveni sistematice, iar intreaga locatie se va transforma intr-un sit arheologic de munca intensa, conform echipei coordonate de cercetatorul Adrian Ardet de la Muzeul de Etnografie din Caransebes.

Sursa: Discoveryon - 19 mai 2009

Clubul, editia 4

Crawne Plaza, ora 16,30 – Dupa 20 de ani – sau, asa cum spunea dl.Isarescu..cand cercul vicios devine cerc virtual…

restul amanuntelor..maine, ca acum e foarte, foarte tarziu!

sau …asa cum s-a vazut, de la mine de pe scaun/rand, acest club…

Comentariu nr.1 : cam neinspirata aranjare in sala – asta ca sa incep cu critica – dar pt ca orice critica trebuie sa fie constructiva, ma ofer voluntar, da data viitoare, sa propun si sa organizez un  alt “aranjament”  – pentru ca toata lumea sa vada pe toata lumea si mai ales, sa se poata dezbate/discuta – pentru deliciul si antrenul tuturor celor prezenti.

Comentariul 2 – au fost prezenti, dintre bloggerii mei cunoscuti: Mihnea G (se pare ca si Victor…) si dna Lucia Verona…

Pisica ne invata…

Revista “Pisica” nr.100/11.2009

 

Ne însoţeşte permanent, în viaţa noastră de zi cu zi. Derivă atât din activităţile fizice, cât şi din cele emoţionale. Este unic şi adaptat fiecărei persoane… sau pisici. Despre ce este vorba? Despre stres, acea componentă fără de care viaţa noastră ar fi searbădă şi plictisitoare, dar mult mai liniştită.

Aşadar, cum scăpăm de stres? Putem lua câteva lecţii de la pisică. La prima vedere, viaţa micii feline cu care ne împărţim locuinţa poate părea anostă; ea nu face altceva decât să doarmă, să mănânce şi, din când în când, să se joace. După o privire mai atentă, însă, descoperim că pisica duce o viaţă lipsită de stres şi ne poate servi, foarte bine, drept model.
Ştim deja cu toţii cât de benefică este prezenţa unei pisici în viaţa noastră. Medicii veterinari şi specialiştii în comportamentul animalelor au descoperit că pisicile au capacitatea de a ridica nivelul serotoninei, hormonul bunei-dispoziţii. Cum? Vă explicăm în rândurile următoare.

Puţină yoga

Când se trezesc din somn, pisicile nu se duc direct la treabă, aşa cum fac unii dintre noi. Ele au grijă mai întâi să se dezmeticească, întinzându-şi bine toţi muşchii. Cunoaştem cu toţii “tabloul” cu pisica ce îşi întinde labele din faţă şi îşi ridică partea din spate a corpului. Poziţia este menţinută timp de câteva secunde, pentru a beneficia la maximum de această întindere completă. Dimineaţa, la trezire, şi oamenii ar trebui să procedeze la fel ca pisicile. Drept urmare, înainte de a vă da jos din pat, întindeţi-vă membrele timp de câteva secunde, în timp ce inspiraţi şi expiraţi adânc de câteva ori. Nu-i aşa că simţiţi cum vi se relaxează muşchii?

 

Un pui de somn

Poate părea “timp irosit”, dar somnul este o parte esenţială a vieţii: în timpul somnului, corpul se reface, iar organismul se încarcă cu energie. Nu degeaba este recomandat să dormim câte opt ore în fiecare noapte! Însă, din cauza ritmului alert al vieţii, nu reuşim întotdeauna să facem acest lucru. Uitaţi-vă, însă, la pisică: ea îşi petrece, de obicei, până la 16 ore pe zi dormind. Nu toate odată, ci ori de câte ori simte nevoia. Bineînţeles, ar fi cel puţin ciudat să ne petrecem pauza de masă de la serviciu dormind, dar, dacă avem posibilitatea, nu ar fi rău ca uneori să tragem un pui de somn după-amiază.

 

Trăieşte în prezent!

Pisica este o fiinţă a timpului prezent. Ea nu are complexe de vinovăţie şi nu încearcă niciodată să mulţumească pe altcineva. Dacă tu ai chef să o mângâi şi ea are chef să fie lăsată în pace, îţi va întoarce spatele fără nicio problemă (vezi punctul 2!); dacă un şoricel sau o gustare înaripată îi trece pe la nas, nu stă pe gânduri, ci porneşte la vânat; aşa îi spune instinctul. Fără mustrări de conştiinţă- asta e viaţa!
Mulţi dintre noi îşi consumă energia şi pierd timp preţios gândindu-se că ar fi terbuit să facă altceva decât ceea ce au făcut deja. Învaţă de la pisică să iei lucrurile aşa cum sunt şi să trăieşti în prezent!

 

Spune ceea ce vrei!

De fiecare dată când îşi doreşte ceva, pisica nu se sfieşte să ceară lucrul respectiv: “Aș mai vrea puţină mâncare!”, sau “Hai, mai mângâie-mă un pic!”. Dacă răspunsul este negativ, pisica nu îşi pierde timpul cu prea multe insistenţe şi nici nu îşi face probleme. Rămâne pe data viitoare! În plus, pisica nu ezită niciodată să ia ceea ce îşi doreşte… de exemplu, fripturica pe care ai lăsat-o pe masă.
La fel ca şi pisica ta, nici tu nu ar trebui să te jenezi să ceri ceea ce vrei. Este adevărat, poţi fi refuzat, însă un simplu refuz nu înseamnă sfârşitul lumii!

 

Atingerea magică

Pisici sau oameni, oricine are nevoie de o îmbrăţişare din când în când! Iar pisicilor nu le este ruşine să recunoască acest lucru: se freacă de picioarele noastre, ne sar în poală sau ne întrerup din orice activitate am avea, de fiecare dată când simt nevoia să ne atragă atenţia. De multe ori, oamenilor le este teamă să recunoască faptul că au nevoie de o încurajare, deşi, în felul acesta, s-ar elibera de o parte din încărcătura emoţională. Sigur că nu este o idee bună să vă expuneţi slăbiciunile în faţa tuturor, dar pentru ce există familie, prieteni sau pisici?

 

Să preţuim singurătatea

Fără să ne transformăm în nişte sihaştri, trebuie să recunoaştem că de multe ori, în timpul unei zile aglomerate, ne dorim măcar câteva momente de singurătate, să ne tragem sufletul, dar ni le refuzăm. Telefoanele care sună, agitaţia şi gălăgia ne consumă foarte multă energie. Pisicile găsesc întotdeauna câteva clipe pentru a rămâne singure. Sunt nişte pauze esenţiale pentru menţinerea echilibrului interior, care ne ajută să ne adunăm gândurile, să sorbim o gură de aer proaspăt, pentru ca apoi să putem porni din nou la drum.

Trãsnetul geto-dac

	de Pavel Corut Prin vise-mi trece Decebal Calare si insangerat Neinfrant de-al cotropirii val Un trasnet dur, nefulgerat Cu stanga-arata la pamant Iar tarina plange-n urma lui Batrane steiuri dau cuvant Si tipa codrii cei silhui Sub mine freamata un cal Si trupu-ntreg mi-e-nsangerat In mine striga Decebal Un trasnet dur nefulgerat! Pamantu-acesta bun, frumos Al nostru e sa nu-l lasam Priviti la el, priviti in jos Veniti cu mine sa luptam! Cu dreapta arata catre cer Zamolxe, noi suntem ai tai! Ne-ai zamislit din foc si fier Nici cei mai buni, nici cei mai rai. Sub mine freamata un cal Si trupu-ntreg mi-e-nsangerat In mine striga Decebal Un trasnet dur nefulgerat! Ne-ai invatat sa stam in drept Cu fata-n Soare sa privim, Un semn astept, atat astept Ca sa luptam, ca sa murim!