Palatul din Zavoi al lui Traian. Imparatul Traian.Romanul…

Ruinele vechi de aproximativ 2000 de ani ale unui palat ridicat de legionarii romani pentru imparatul Traian in anul 101 au fost dezgropate in timpul saptamanii trecute in localitatea Zavoi, din judetul Caras-Severin.

Palatul, care se afla pe locul cimitirului din localitate, ar fi fost folosit de imparatul Traian in primul razboi daco-roman, din perioada anilor 101 – 102. Descoperirea arheologica este una dintre cele mai importante din ultimul deceniu.

Evenimentul a adus deja satul Zavoi in atentia istoricilor si a arheologilor din toata lumea, care, pe baza structurilor bine prezervate scoase la lumina, considera ca situl va furniza informatii importante, pana acum necunoscute, despre cultura daco-romana.

Stilul arheologic al constructiei este unic in Romania, respectand intocmai traditia romana a structurilor cu turnuri. Cel mai probabil, vestigiile din Zavoi vor fi restaurate, conservate si transformate in obiectiv turistic, ceea ce cu siguranta va mari numarul de vizitatori in zona, de pasionati sau de curiosi.

In viitorul apropiat insa, sapaturile vor deveni sistematice, iar intreaga locatie se va transforma intr-un sit arheologic de munca intensa, conform echipei coordonate de cercetatorul Adrian Ardet de la Muzeul de Etnografie din Caransebes.

Sursa: Discoveryon - 19 mai 2009

Clubul, editia 4

Crawne Plaza, ora 16,30 – Dupa 20 de ani – sau, asa cum spunea dl.Isarescu..cand cercul vicios devine cerc virtual…

restul amanuntelor..maine, ca acum e foarte, foarte tarziu!

sau …asa cum s-a vazut, de la mine de pe scaun/rand, acest club…

Comentariu nr.1 : cam neinspirata aranjare in sala – asta ca sa incep cu critica – dar pt ca orice critica trebuie sa fie constructiva, ma ofer voluntar, da data viitoare, sa propun si sa organizez un  alt “aranjament”  – pentru ca toata lumea sa vada pe toata lumea si mai ales, sa se poata dezbate/discuta – pentru deliciul si antrenul tuturor celor prezenti.

Comentariul 2 – au fost prezenti, dintre bloggerii mei cunoscuti: Mihnea G (se pare ca si Victor…) si dna Lucia Verona…

Pisica ne invata…

Revista “Pisica” nr.100/11.2009

 

Ne însoţeşte permanent, în viaţa noastră de zi cu zi. Derivă atât din activităţile fizice, cât şi din cele emoţionale. Este unic şi adaptat fiecărei persoane… sau pisici. Despre ce este vorba? Despre stres, acea componentă fără de care viaţa noastră ar fi searbădă şi plictisitoare, dar mult mai liniştită.

Aşadar, cum scăpăm de stres? Putem lua câteva lecţii de la pisică. La prima vedere, viaţa micii feline cu care ne împărţim locuinţa poate părea anostă; ea nu face altceva decât să doarmă, să mănânce şi, din când în când, să se joace. După o privire mai atentă, însă, descoperim că pisica duce o viaţă lipsită de stres şi ne poate servi, foarte bine, drept model.
Ştim deja cu toţii cât de benefică este prezenţa unei pisici în viaţa noastră. Medicii veterinari şi specialiştii în comportamentul animalelor au descoperit că pisicile au capacitatea de a ridica nivelul serotoninei, hormonul bunei-dispoziţii. Cum? Vă explicăm în rândurile următoare.

Puţină yoga

Când se trezesc din somn, pisicile nu se duc direct la treabă, aşa cum fac unii dintre noi. Ele au grijă mai întâi să se dezmeticească, întinzându-şi bine toţi muşchii. Cunoaştem cu toţii “tabloul” cu pisica ce îşi întinde labele din faţă şi îşi ridică partea din spate a corpului. Poziţia este menţinută timp de câteva secunde, pentru a beneficia la maximum de această întindere completă. Dimineaţa, la trezire, şi oamenii ar trebui să procedeze la fel ca pisicile. Drept urmare, înainte de a vă da jos din pat, întindeţi-vă membrele timp de câteva secunde, în timp ce inspiraţi şi expiraţi adânc de câteva ori. Nu-i aşa că simţiţi cum vi se relaxează muşchii?

 

Un pui de somn

Poate părea “timp irosit”, dar somnul este o parte esenţială a vieţii: în timpul somnului, corpul se reface, iar organismul se încarcă cu energie. Nu degeaba este recomandat să dormim câte opt ore în fiecare noapte! Însă, din cauza ritmului alert al vieţii, nu reuşim întotdeauna să facem acest lucru. Uitaţi-vă, însă, la pisică: ea îşi petrece, de obicei, până la 16 ore pe zi dormind. Nu toate odată, ci ori de câte ori simte nevoia. Bineînţeles, ar fi cel puţin ciudat să ne petrecem pauza de masă de la serviciu dormind, dar, dacă avem posibilitatea, nu ar fi rău ca uneori să tragem un pui de somn după-amiază.

 

Trăieşte în prezent!

Pisica este o fiinţă a timpului prezent. Ea nu are complexe de vinovăţie şi nu încearcă niciodată să mulţumească pe altcineva. Dacă tu ai chef să o mângâi şi ea are chef să fie lăsată în pace, îţi va întoarce spatele fără nicio problemă (vezi punctul 2!); dacă un şoricel sau o gustare înaripată îi trece pe la nas, nu stă pe gânduri, ci porneşte la vânat; aşa îi spune instinctul. Fără mustrări de conştiinţă- asta e viaţa!
Mulţi dintre noi îşi consumă energia şi pierd timp preţios gândindu-se că ar fi terbuit să facă altceva decât ceea ce au făcut deja. Învaţă de la pisică să iei lucrurile aşa cum sunt şi să trăieşti în prezent!

 

Spune ceea ce vrei!

De fiecare dată când îşi doreşte ceva, pisica nu se sfieşte să ceară lucrul respectiv: “Aș mai vrea puţină mâncare!”, sau “Hai, mai mângâie-mă un pic!”. Dacă răspunsul este negativ, pisica nu îşi pierde timpul cu prea multe insistenţe şi nici nu îşi face probleme. Rămâne pe data viitoare! În plus, pisica nu ezită niciodată să ia ceea ce îşi doreşte… de exemplu, fripturica pe care ai lăsat-o pe masă.
La fel ca şi pisica ta, nici tu nu ar trebui să te jenezi să ceri ceea ce vrei. Este adevărat, poţi fi refuzat, însă un simplu refuz nu înseamnă sfârşitul lumii!

 

Atingerea magică

Pisici sau oameni, oricine are nevoie de o îmbrăţişare din când în când! Iar pisicilor nu le este ruşine să recunoască acest lucru: se freacă de picioarele noastre, ne sar în poală sau ne întrerup din orice activitate am avea, de fiecare dată când simt nevoia să ne atragă atenţia. De multe ori, oamenilor le este teamă să recunoască faptul că au nevoie de o încurajare, deşi, în felul acesta, s-ar elibera de o parte din încărcătura emoţională. Sigur că nu este o idee bună să vă expuneţi slăbiciunile în faţa tuturor, dar pentru ce există familie, prieteni sau pisici?

 

Să preţuim singurătatea

Fără să ne transformăm în nişte sihaştri, trebuie să recunoaştem că de multe ori, în timpul unei zile aglomerate, ne dorim măcar câteva momente de singurătate, să ne tragem sufletul, dar ni le refuzăm. Telefoanele care sună, agitaţia şi gălăgia ne consumă foarte multă energie. Pisicile găsesc întotdeauna câteva clipe pentru a rămâne singure. Sunt nişte pauze esenţiale pentru menţinerea echilibrului interior, care ne ajută să ne adunăm gândurile, să sorbim o gură de aer proaspăt, pentru ca apoi să putem porni din nou la drum.

Trãsnetul geto-dac

	de Pavel Corut Prin vise-mi trece Decebal Calare si insangerat Neinfrant de-al cotropirii val Un trasnet dur, nefulgerat Cu stanga-arata la pamant Iar tarina plange-n urma lui Batrane steiuri dau cuvant Si tipa codrii cei silhui Sub mine freamata un cal Si trupu-ntreg mi-e-nsangerat In mine striga Decebal Un trasnet dur nefulgerat! Pamantu-acesta bun, frumos Al nostru e sa nu-l lasam Priviti la el, priviti in jos Veniti cu mine sa luptam! Cu dreapta arata catre cer Zamolxe, noi suntem ai tai! Ne-ai zamislit din foc si fier Nici cei mai buni, nici cei mai rai. Sub mine freamata un cal Si trupu-ntreg mi-e-nsangerat In mine striga Decebal Un trasnet dur nefulgerat! Ne-ai invatat sa stam in drept Cu fata-n Soare sa privim, Un semn astept, atat astept Ca sa luptam, ca sa murim!

“Prizonierul dac”

Prizonierul dac

 

Triumfatori veti trece `nainte impreuna,

Purtind pe fruntea voastra a regilor cununa,

Si veti privi din slava, ce-n vraja ei v-a prins,

La cel ramas in urma…taranul dac invins.

 

A-ti vrea ca sa simt si eu a voastra inaltare,

Sa tremure durerea in trista mea cintare,

Ci eu din umbra-mi sfinta voi ride de eroi,

- Nu, nu sint eu invinsul! invinsii sunteti voi.

 

Voi, cei minati de teama, cu foamea logoditi,

Voi, cei fara de suflet, de bani ademeniti,

Al meu e rasaritul cu focul lui prea sfint;

Al meu este apusul cu scumpul lui vesmint,

 

Al meu e visul tainic al linistitei sãri

Si vuietul puternic al tulburatei mãri,

A mea e Dacia si dorul ei al meu,

A mea este cintarea, al meu e Bunul Zeu.

 

Al meu este seninul din zilele de vara,

A mea este furtuna si-a codrilor cintare.

 Lumina port cu mine si duc cu mine cintul,

Si gindul meu strabate si cerul si pamintul.

 

Ca un pacat v-atirna de brate lantul greu,

Dar, in uitarea scumpa eu am ramas al meu,

Invesmintat in haina maretului meu vis.

 

Voi m-ati lovit cu ura, eu ochii am inchis,

Voi mi-ati cerut strigarea si plinsul de durere,

Eu am ramas acelasi in lunga mea tacere.

 

O lacrima voit-ati din jalea mea adinca,

Eu am ramas in valuri incremenita stinca.

Lovita de otelul piticilor pigmei,

In ochii mei o clipa au fulgerat scintei:

Chiar de-ar lovi intr-nsa stravechiul prooroc,

Aceiasi stinca tare varsa-va numai foc!

 

Nu! nu sunt eu invinsul.

Pieriti voi, eu traiesc,

Si voi trai de-a pururi caci mila nu cersesc.

 

De drumul vostru astazi la ce-as mai vrea sa stiu?

- Voi sunteti morti,

de-a pururi deasupra voastra-s viu

 

Si de-ati urca deasupra-mi al muntilor colos,

Din groapa mea afunda iesi-voi luminos,

Cum iese-n zori de ziua al soarelui sfint chip,

Cum iese diamantul din firavul nisip,

Si nu va putea umbra spre mine sa se abata

Caci viata mi-e de cerul Daciei legata

 

(http://www.enciclopedia-dacica.ro/)