Am incercat sa recuperez timpul pe care nu l-am petrecut in fata calculatorului in ultimele doua-trei saptamani, si am facut un tur de forta prin blogurile prietenilor mei, al prietenilor prietenilor mei…am incercat si un scurt test, in engleza, referitor la natura credintei mele si am descoperit, uluitor ca as fi …sikh! am gasit o scurta prezentare a ideilor de baza ale acestei..credinte… dar nu as da crezare rezultatelor testului…cred ca am inteles eu ceva gresit din intrebarile lor si am raspuns…acordingly! adica gresit! o sa mai caut despre acesti sikh! poate ca totusi…!?! Dar plecasem de la alta idee (sau poate ca nu?)
Maestrul Mihai Malaimare, pe blogul domniei sale, lanseaza o intrebare, cel putin pentru mine, foarte interesanta, legata de comunicarea in cadrul viitoarelor alegeri parlamentare uninominale.Domnia sa este interesat, pe buna dreptate zic si eu, de modul in care candidatii isi vor putea transmite mesajul. Atat “cum”, prin ce mijloace, dar mai ales “ce” mesaj vor transmite. Domnia sa se intreaba “si ce-o sa le spuna, dom’le?” Atunci cand asteptarile cetatenilor de la un parlamentar sunt aceleasi ca de la un primar, ce-or sa spuna candidatii, ce-or sa promita ei?
Inca nu am auzit raspunsul la intrebarea de bun simt a lui Cristoiu – ce-o sa le spuna, dom,le? Iar asta mai ales in orase unde ceea ce vor sa auda locuitorii constituie mai degraba apanajul primarului. Sigur, depinde de ce vrea sa auda electoratul, pentru ca daca un parlamentar este chemat sa rezolve problemele pentru care exista primari atunci degeaba ne-am suflecat manecile si ne-am scuipat in palme.
Despre ce ar trebui sa vorbeasca un candidat la Parlament?
Iata o intrebare la care inca nu am auzit un raspuns coerent.
Intrebarea este foarte simpla, raspunsul insa…este putin mai complicat. Eu am incercat. Nu stiu daca am reusit sa fiu convingatoare…merita de gandit la acest raspuns, caci, va avertizez, nu e deloc simplu! daca ai bun simt si raspundere pentru vorbele si gesturile tale, desigur…
raspunsul meu:
“Eu as merge pe calea sinceritatii: nu as putea promite nimic, dacat ca voi respecta legea. si atunci cand legea se va dovedi nedreapta sau stramba, voi incerca sa o indrept, sau sa o schimb.
Pot promite sa fiu corecta si mai ales sa ii respect, pe ei, cetatenii, ca Oameni. Egali cu mine.
Altfel….voi considera acest mandat, de parlamentar, ca un “serviciu” in slujba lor. Si, ca in orice serviciu, asa cum nici un sef nu ma suna dimineata sa ma roage sa fiu draguta sa trec pe la serviciu in ziua respectiva, nici in Parlament nu voi astepta sa fiu trasa de maneca pentru a-mi face datoria, pentru a lua cuvantul si a-mi spune parerea sau pentru a face propuneri legislative de imbunatatire, schimbare, modificare… a unor lucruri care mi se pare nelalocul lor…sau chiar prin actiuni directe.
Dar aceasta relatie este biunivoca- atat de la parlamentar la cetatean, dar si invers – in care acesta are nevoie de comunicare, informare si participare a cetatenilor, alaturi de el, la aceasta lupta pentru dobandirea, pas cu pas, a unor drepturi, facilitati etc etc. Un parlamentar ales uninominal, dupa parerea mea, ar trebui sa fie un fel de “avocatul poporului” pentru circumscriptia sa, sa poata intermedia intre toate autoritatile locale, judetene respectiv municipale si cetateanul simplu, sa fie “vocea” acestui cetatean atunci cand acesta va fi lezat in drepturile sale sau acestea nu ii sunt respectate.
Sau chiar sa preintampine orice incalcare/restrangere a acestor drepturi/facilitati etc etc, sa ii informeze chiar el pe cetateni asupra oportunitatilor care le sunt oferite sau a neajunsurilor care le pot fi aduse prin vreun act normativ si, impreuna, sa actioneze in favoarea respectiv impotriva vreunui asemenea act…dar cum sa explici aceste lucruri? si cum sa te creada oamenii, atunci cand experienta practica le-a demonstrat, de atatea ori, ca usile cabinetelor parlamentare sunt inchise luni in sir, consilierii acestora nu ii asculta si cand degeaba ii explica parlamentarului (daca acesta are timp si rabdare!) cand mai simplu, se duce direct, da plicul unde trebuie, la secretara sau sefa de cabinet sau in ambele parti si acolo unde mai trebuie si isi “rezolva” problema…”
Daca ar fi sa cadidati, voi ce ati spune cetatenilor care ar veni sa va asculte ? v-ati expune programul? experienta de viata? ati promite ceva? daca da, ce? credibil si posibil…
Filed under: politica, politica...
as crea un cadru legislativ ca orice copil sa urmeze o scoala fara probleme in ceea ce priveste forma de invatamant , si cu posibilitatea de a relua studiile la orice varsta in cazul intreruperii, ca invatamantul “asta ” se va “destupa” in sfarsit ca isi va rarefia si ca cei mici nu vor mai invata cu un ghiozdan de 7 kg in spate ca apoi la finalul clasei a 8 sa se loveasca de un zid la intrarea la liceu….ca in sistemul de sanatate accentul va cadea pe pacient nu pe medic, ca problemele pe care le au in instante(la diferite nivele) vor fi luate cu adevarat in seama si nu vor fi doar simple dosare ..si nu in ultimul rand ca in tara asta somajul va scadea iar preturile nu vor mai fi aiure vis-a-vis de salarii…iar pentru inteligentii tarii si performeri se va crea un cadru optim ba chiar excelent pentru a ramane aici in RO…..si cate nu s-ar putea face cu putin mai multa bunavointa si cu mai mult intreres pentru popor….eu una(presupunere prin absurd) as construi din banii publici urgent cel putin 200 de crese si gradi(in toata tara)si cel purin 200 de adaposturi pentru batrani si orfani apoi….
Anca, de zis pot si vor fi multe, sunt convinsa, dupa mintea mea, sincer si cu toata seriositatea, in altar i-as pune sa jure : ” jur sa-mi servesc patria, sa-i apar interesele …. ” , asta as face inainte de orice alt discurs, si da, sa incheie cu ” asa sa-mi ajute Dumnezeu ! “, ca sa fiu mai coerenta, de trei ori pe zi i-as pune sa faca asta, fara gluma !
Singurul discurs credibil si echilibrat la momentul prezent, e al domnului Ion Iliescu, da este sincer, obiectiv, realist, in rest…. inca nu m-au convins, si da, inca mai sper in bunele intentii, si in valorile cu adevarat democratice nu doar de fatada.
Imi place propunerea ta Anca, uite un motiv pentru care mai sper, faptul ca mai sunt oameni ca tine !
O zi frumoasa iti doresc si multe impliniri!
Sibilla
Lorelai,
intrebarea era ce ai putea propune cetatenilor carora le ceri votul ca parlamentar, nu ca prim ministru!
sunt perfect de acord cu tine ca sunt multe de facut atat in invatamant, medicina, atat referitor la tineri (mod de atribuire locuinte, locuri de munca, educatie – studii, burse, gradinite) sau pentru tinerele mame si care sa se refere atat la traseul profesional dar si de timp liber (practicarea unui sport, distractie) dar si pentru cei de varsta a treia – pensii sau alte facilitati care sa le asigure un trai DECENT (centre de zi pt intalniri, excursii, tratamente balneo, magazine tip economat) si care sa nu ii transforme in “cersetori” aflati la “mila” unui guvern sau autoritati (chiar bine intentionate!)
Ca parlamentar e greu sa le “construiesti” dar poti participa alaturi de autoritatile locale, poti “aduce” sponsori/investitori, poti face publicitate mai mare…
Intrebarea mea era si este; ce poti propune/promite cetatenilor (scurt, pe intelesul lor, concis, masurabil)pentru ca acestia sa te si creada si cum ii poti convinge ca vei face ceea ce promiti!
cat priveste altarul…sunt unii care …”nu au mama, nu au tata”, ce credinta crezi ca mai au? se jura si acum, si??
Pai le-as spune “Nihil sine Deo!” m-as ruga cu ei si as porni-o “pe teren”-printre ei -NU STIU Anca draga,la mine totul depinde de situatie si moment si….de materialul cu care lucrez…daca nu stiu concret de cata putere pot avea financiar si juridic …vorbesc in vant , sper sa nu te superi ca am comentat.
In nici un caz nu as putea sa ma supar!
La fel ca majoritatea, vorbim in vant, comentam, ne dam cu parerea…despre ce vor face sau ar trebui sa faca alti! Cei care hotarasc…si pe ei s-ar putea sa ii preocupe cel mai putin acest lucru!
Despre Dumnezeu….parafrazandu-l pe Cosbuc : “Zamolxes e sus”… ei sunt langa noi….