Nu am mai scris de mult aici. dar am o scuza..am citit! carti! carti adevarate!
Si, mai mult, interesante. asta, in masura in care autorii insisi nu folosesc tehnicile pe care le infiereaza la altii, adica de manipulare, subtila, a cititorilor, pentru a inghiti, cu putina miere, cu mai multa apa, la fel ca si pastilele amare, adevarul “lor’. Sau partea lor de adevar.
Si aici ma refer la cartea ziaristului Eduard Ovidiu Ohanesian, “Puterea din umbra” – despre spioni, spionaje si afaceri, evident private a celor chemati sa apere siguranta nationala. Nu legea, nu Constitutia. Doar siguranta si securitatea nationala. care, uneori, pot sa depaseasca cadru “stramt” al legilor - asa am vazut si eu, in filme! desigur, in filmele americane…
Sunt multe, foarte multe detalii, amanunte, nume de generali, colonei, sunt amestecate initiale gen mai, mie, mae, sri, sie, dgccnmb etc etc – din pacate pentru mine, a fost o carte greu de citit, pentru ca…nu imi spune nimic numele lor. initialele? cateodata da, cateodata nu…
A doua carte citita a fost “Mastile lui Hristos“ (obs!! in textele religioase de limbă română, forma Iisus Hristos este specifică ortodoxiei, în timp ce forma Isus Cristos este specifică celorlalte biserici creştine!!!) – captivanta cateodata, greu de “dovedit” istoric si care intra rapid in contradictie cu invatatura noastra de a crede pur si simplu ca asa a fost…de ce ar fi fost “asa”? ca asa spune Biblia, cine a scris Biblia? tot niste oameni, de acum 2000 de ani. contemporani cu Iisus? unii da, unii, nu. A fost dictata de Iisus? nuuuu. A fost dictata de… Dumnezeu? nuuuu…. dar ca asa ne-am obisnuit sa facem de 2000 de ani (sau aproximativ..)
S-au “scos”, “taiat”, “adaugat” lucruri, fapte din povestile care incearca sa ne istoriseasca viata lui Iisus? Daaaa. si nu odata. de mai multe ori. Sunt contradictii flagrante intre Evanghelii? ohoho…dar cate! si atunci de ce au fost lasate asa? daca au intervenit, in acel an 325 la Niceea, asupra textelor aflate in miscare si dezbatere la acea vreme, toate numite “evanghelii” adica cuvant al lui Dumnezeu…daca au interveni si ulterior, stabilind, la zeci de ani, poate sute de ani, chiar mii de ani distanta, sarbatori speciale pentru unii sfinti, sau rigori suplimentare ca si cum ar fi randuite de Cel de Sus…dar de fapt fiind impuse de oamnei pentru alti oameni..de ce nu or fi remediat si contradictiile? daca vii si pretinzi ca Evangheliile, Biblia este dictata de Dumnezeu….de ce trebuia sa dicteze 4 variante? de ce trebuia sa faca atatea greseli? sa luam aparitiile de dupa Inaltare- odata i se arata mariei, odata mamei sale, odata gaseste mormantul gol si lespedea de piatra data la o parte, in alta varianta se chinui sa de-a la o parte lespedea…amanunte, veti spune…dar baiatul ala in vesmant alb care fuge, gol, printre soldatii romani trimisi sa il prinda pe Iisus? ce este cu el? apare intr-o singura versiune, in Evanghelia dupa Ioan! recunosc, e …fascinant!
iata ce zic autorii despre …El?
din recenzia din Evenimentul Zilei…
“lansează ipoteza conform căreia adevărul nu poate fi aflat fără a face o diferenţiere între Iisus al istoriei şi Hristos al credinţei si analizează controversata relaţie dintre Iisus şi Ioan Botezătorul, considerat adevăratul Mesia.
Conform lui Picknett şi Prince, Evangheliile au fost modificate astfel încât să ascundă adevărul despre importanţa covârşitoare a lui Ioan.
„Dincolo de orice îndoială, din perspectivă istorică, concepţia tradiţională asupra lui Iisus este una greşită“, spun cei doi autori. „Mai multe descoperiri făcute pe parcursul ultimelor două secole au demonstrat că multe dintre istorisirile evanghelice sunt fie eronate, fie denaturate. Aceste aspecte sunt rareori puse în discuţie dincolo de ziduri – excepţie făcând cărţile de genul celei scrise de noi“, au explicat Lynn Picknett şi Clive Prince. “
(http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/831859/Iisus-evreu-sau-pagan/)
si, pentru ca a inceput sa ma pasioneze subiectul….uite cate adaugiri ne-Biblice exista “pe piata” (alaturi este anul instituirii lor!)
300 d.C. – Rugaciuni pentru morti
300 d.C. – Facerea semnului crucii
375 d.C. – Inchinarea la sfinti si la îngeri
394 d.C. – Instituirea împartasaniei
431 d.C. – Maria este proclamata divina
500 d.C. – Preotii incep sa se imbrace altfel decât laicii
526 d.C. – Maslul
593 d.C. – Invatatura despre purgatoriu
600 d.C. – Liturghia este tinuta in limba latina
600 d.C. – Rugaciuni adresate Mariei
607 d.C. – Bonifaciu III este proclamat cel dintâi Papa
709 d.C. – Sarutarea papucului papal
786 d.C. – Inchinarea la imagini si la relicve
850 d.C. – Folosirea apei sfintite
995 d.C. – Canonizarea sfintilor morti
998 d.C. – Postul de vineri si din preajma sarbatorilor mari
1079 d.C. – Celibatul preotilor
1090 d.C. – Rugaciuni pe bani
1184 d.C. – Inchizitia
1190 d.C. – Vânzarea indulgentelor
1215 d.C. – Transubstantierea
1229 d.C. – Biblia este interzisa laicilor
1439 d.C. – Doctrina celor sapte sacramente
1508 d.C. – “Ave Maria” este aprobata ca rugaciune liturgica
1545 d.C. – Traditia are aceiasi autoritate ca si Biblia
1546 d.C. – Adaugarea unor apocrife la Biblie
1854 d.C. – Doctrina conceptiei imaculate a Mariei
1870 d.C. – Infailibilitatea papala
1950 d.C. – Doctrina inaltarii la cer a Mariei
1965 d.C. – Maria proclamata ca Mama a Bisericii
alte contradictii:
1. “Pentru exemplificare, a se vedea mai jos ce scrie Biblia despre sclavagism (2.Moise, 21,2-6): “Daca vei cumpara un sclav evreu, sa slujeasca sase ani ca sclav; dar in al saptelea, sa iasa slobod, fara sa plateasca nimic ca despagubire. Daca a intrat singur, sa iasa singur; daca era insurat, sa iasa si nevasta-sa impreuna cu el. Daca stapânul lui i-a dat o nevasta, si a avut fii si fiice cu ea, nevasta si copiii sa fie ai stapânului sau, iar el sa iasa singur. Daca sclavul va zice: “Eu iubesc pe stapânul meu, pe nevasta-mea si copiii mei, si nu vreau sa ies slobod”, atunci stapânul lui sa-i duca inaintea lui Dumnezeu, sa-l apropie de usa sau de stâlpul usii, si stapânul lui sa-i gaureasca urechea cu o sula, si sclavul sa ramâna pentru intotdeauna in slujba lui”. Dupa Biblie, sclavagismul nu a fost inca abolit nici pâna in ziua de azi.”
2. “Adausuri ale Bisericii (fara niciun suport in Biblie !): ierarhia si functiile pastorale (papi, patriarhi, mitropoliti, episcopi, preoti), primatul si infalibilitatea papei, celibatul preotilor catolici, investitura bisericii de a fi unicul intermediator intre Dumnezeu si oameni, fecioria vesnica a Sf.Maria, ridicarea la cer a Sf.Maria, cele sapte sacramente, sihastria, ordinele calugaresti, inchinarea la icoane si la statui, inchinarea la relicve, pelerinaje, indulgente, sfinti, purgatoriu, chin vesnic in iad, judecata de apoi.”
3. “A doua porunca din Decalog suna asa: “Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare, nici sa te inchini lor”. Atunci de ce ne inchinam la icoane ?”
4. ”Pâna la Conciliul de la Constantinopol din anul 553 d.C. biserica crestina a crezut in preexistenta sufletului si in reincarnare. La acel Conciliu, imparatul Justinian a impus prin forta propriul sau credo anti-reincarnare, in pofida impotrivirii celor mai multi clerici, inclusiv a Papei Vigilius (acesta a fost pus tot timpul sub arest). Teza reincarnarii nu este asadar apanajul exclusiv al religiilor orientale. Conciliul a abolit teza reincarnarii.”
5. “De ce se spune Domnul Isus Cristos si nu Sfântul Isus Cristos ? Oare nu merita Isus Cristos sa fie chemat Sfânt ? Si totusi, credinciosii folosesc numai cuvântul Domn. Biblia nu numeste nici o persoana pamânteasca ca fiind Sfânt. Nicaieri nu este scris in Biblie Sfântul Ioan, Sfântul Petru, Sfântul Luca etc, ci Ioan, Petru, Luca etc (valabil si pentru Vechiul Testament; nu auzim pe niciunul dintre apostoli alaturând cuvântul Sfânt când e vorba de Moise, David, Ilie, Solomon etc).
Cât despre denumirea parinte (in sens religios), sinonim cu tata, Biblia ne spune “Tata sa nu numiti pe nimeni pe pamânt; pentruca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este în ceruri” (Matei 23,9). In acest sens, ar fi de cuviinta a asocia numele de sfânt si de parinte numai lui “Dumnezeu”.
(sursa: http://www.geocities.com/athens/delphi/5647/index.html)
si, ca un…corolar: Anual, la data de 24 iunie, se celebrează în lumea creştină naşterea lui Ioan Botezătorul, o mare excepţie făcută acestuia, întrucât sfinţii şi martirii sunt comemoraţi în ziua morţii lor, considerată a fi ziua naşterii lor pentru Împărăţia Cerurilor. Cultul său s-a dezvoltat, iar Biserica, atât în Răsărit, cât şi în Apus, i-a consacrat câteva sărbători importante: Soborul Sf. Ioan Botezătorul (7 ianuarie), Naşterea lui Ioan Botezătorul (24 iunie) şi Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august).
Deci? ceva, ceva …a existat! nu?
Completat sub: r Diverse, povesti din viata
am citit despre mineriade si cum socialistii romani nu amintesc nimic despre ele…in cazul asta e de datoria mea sa amintesc:
Cum va explicati ca dupa 19 ani acest criminal care s-a dorit revolutionar pe numele lui Ion Iliescu , sa nu fie judecat de catre brava noastra justitie romana ? Inseamna ca avem o justitie la fel ca si el. Criminala. Iliescu ca si Ceausescu , se bazeaza pe faptul ca noi poporul roman suntem – vorba lui Petre Tutea – ,, o pajiste linistita cu oi ”. Credeti ca daca aceste evenimente se petreceau la sarbi sau croati poporul il lasa nepedepsit pe criminal , indiferent ca el era presedinte , ministru sau sfint ? Iliescu si in ceasul al 12-lea al vietii lui , nu va recunoaste nimic. El este elevul sarguincios al unui sistem criminal care timp de 50 ani a ,, blagoslovit ” si tara noastra.Priviti-l atent cind apare la TV si cind ne ,, zimbeste ” tovaraseste. Acel zimbet al lui Iuda. Comparativ cu Ceausescu , Iliescu a fost si va fi filorus. In aceasta tara singura justitie care-l va condamna va fi natura umana. Nu suntem in stare de lucruri mari. Timpul cind romanii isi dadeau viata pentru o idee a trecut.Acum , este vremea mitocanilor , a incultilor cu diplome de licente si masterate , a manelelor si a patronilor de carton. Si partea proasta este ca nu stiu daca ne vom mai trezi. Si din aceste cauze , Iliescu este pt ei un erou si un revolutionar…..
La 19 ani de la zilele sângeroase din Piaţa Universităţii, Mineriada a ajuns mai degrabă un interval de trei zile de comemorări televizate. Fără vinovaţi, dar cu sute de victime, marcând pe viaţă destinele celor aflaţi atunci sub lumina reflectoarelor şi transformată într-un eveniment istoric confuz şi nerelevant pentru tinerii care se năşteau în 1990. Acesta este „portretul“ suitei de evenimente ce aruncau România în preistorie. Astăzi, pretext pentru amintiri dureroase şi câte un miting modest.
13 iunie: luptele de stradă
Ora 4 dimineaţa. Forţele de ordine distrug corturile celor aflaţi în Piaţa Universităţii. Încep arestările. În jurul orei 9, în zonă apar grupuri de muncitori de la IMGB. Se aud pentru prima oară lozinci îmbibate în limbajul vremurilor comuniste: „Moarte intelectualilor!“ sau „Noi muncim, nu gândim!“. Izbucneşte primul conflict: forţele de ordine şarjează mulţimea. Autobuzele Poliţiei iau foc, eveniment după care TVR lansează versiunea “oficială” că au fost incendiate.
La televiziune se citeşte un comunicat al preşedintelui Ion Ilici Iliescu: „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile (…) pentru a curma încercările acestor grupuri extremiste”. Seara, trei garnituri de tren pline cu mineri pleacă din Petroşani spre Bucureşti.
14 iunie:„florile plantate“
Ajunşi în Gara de Nord la ora 4 dimineaţa, minerii, conduşi de Miron Cozma, ocupă Piaţa Universităţii, unde pretind că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanţilor. Minerii devastează Facultatea de Geologie, Facultatea de Litere, cea de Matematică, dar şi Institutul de Arhitectură Ion Mincu, iar numeroşi profesori sunt bătuţi. Urmează sediile PNŢCD şi ale PNL, unde minerii sub sfatuirea lui Iliescu pretind că au descoperit valută falsă şi arme şi de unde fură inclusiv aparate de birotică. Liderul studenţilor, Marian Munteanu, este bătut şi aruncat în fântâna de la Universitate. Toate persoanele „cu figură de intelectuali“, persoanele cu barbă sau cele îmbrăcate cu haine verzi sunt bătute, arestate, urcate în dubele Poliţiei şi interogate la o unitate militară din Măgurele.
15 iunie: discursul şi uralele
În jurul prânzului, minerii sunt urcaţi în autobuze şi transportaţi la Romexpo. Aici, preşedintele recent ales Ion Ilici Iliescu le mulţumeşte tovaraseste pentru că au salvat democraţia originala din România. Discursul său este întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta, minerii sunt conduşi la trenurile care îi aşteptau în Gara de Nord şi transportaţi în Valea Jiului.
Nu se ştie câţi au murit. Oficial, conform evidenţei de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniţilor din zilele de 13-15 iunie 1990 este de 746, iar numărul morţilor este de 6. Alte surse afirmă însă că numărul real al morţilor ar depăşi 100.
“ Exemplul dumneavoastră a fost plin de îmbărbătare pentru toţi cei care doresc progresul (…) Vreau să vă mulţumesc pentru acest act de înaltă solidaritate pe care l-aţi demonstrat.” Iliescu: discurs către mineri, 15 iunie ’90
Anca, sincer nu prea am mai avut timp de citit carti, ultima perioada am fost f.ocupata. Ultima carte citita, s-a numit:”Rotile” de Arthur Hailey.
La sfarsitul anului 1989, Nicolae Ceausescu era ciuruit de gloante si infierat de tuterii pe care i-a hranit. Fostul activist frustrat, Ion Iliescu, il acuza pe dictator, cu tamplele zvacnind, de intinarea nobilelor idealuri ale socialismului. La 20 de ani distanta, in iunie 2009, socialismul se razbuna: e cazul ca democratia sa fie si ea intinata. Numele mohicanului care face din nou oficiile e tot Ion Iliescu. Furtunul cu care acesta improasca principiile societatii deschise este Justitia. Omul care, la inceputul anilor ’90, inventa mineriadele si dadea ceasul Romaniei mult inapoi tocmai a fost absolvit de vina. Dupa 19 ani de cercetari, parlamentari, lamentari si hartuiri la adresa justitiei, fostul presedinte s-a vazut scos definitiv de sub urmarire penala in dosarul “Mineriadei 13-15 iunie 1990″. Recentul eveniment, festiv pentru fostul aparatcik, vine la cateva luni dupa un alt moment marcant: renuntarea oficiala la un numar considerabil de acuzatii, cuprinse in dosarul “Revolutiei”.
“Il lidero maximo” al stangii de la Bucuresti a beneficiat de genul de clementa care a asigurat linistea multor personaje controversate ale tranzitiei – politicieni, afaceristi, interlopi: cazul e introdus in malaxorul care amesteca lacunele legislative cu diversele forme de intimidare a magistratilor si cu stratagemele care asigura trenarea lui pana la prescrierea spetei. Aceste conditii au fost indeplinite cu brio in ceea ce-l priveste pe Ion Iliescu. Care scapa de fantoma Mineriadei din iunie ’90 tocmai pentru ca unele fapte s-au prescris, iar altele nici macar nu sunt cuprinse in legea penala. Cat priveste persoana, persoana lui Ion Iliescu, ei bine, profilul acestuia a devenit un arhetip demn de imitat in societatea romaneasca. Indiferent de episoadele dubioase pe care le-a initiat sau doar girat, indiferent de numarul de morti cotangenti la nevoia sa patologica de a-si conserva puterea, de imoralitatea politicienilor pe care i-a initiat in viata publica si de manipularile facute pe concetatenii sai, ca pe soarecii de laborator, Ion Iliescu a tinut mereu flamura sus.
A mers tot inainte precum eroul stahanovist din frescele de lupta, pictate in spiritul realismului socialist. Cu secera si ciocanul in suflet si cu limbajul de lemn la vedere, a calcat linistit pe cadavrele celor care n-au mai scapat la Revolutie. Cu abilitatea activistului proscris care-si asteapta razbunarea, a facut din inamicii politici slugi, iar din naivi si yesmeni oameni credinciosi. La doua decenii dupa ce a inventat teroristi care nu au existat si dupa ce a visat cu ochii larg deschisi la restaurarea marxismului pe baze noi, Ion Iliescu ramane un nume tot mai prezent ca niciodata in spatiul nostru public pana ce va trece la cele sfinte sau ma rog la cele dracesti…
http://neinfectat-de-comunism.blogspot.com/
poftiti la clevetit…
Traiane!
ce mi-ai promis acum doua-trei luni? ca nu te iei, sub nici o forma, de Ion Iliescu pe blogul meu? ai cam uitat, vad bine!
eu mi-am tinut promisiunile – si tu, recunosc. dar pana cum.
sa bag iar moderarea?
atata tot am cerut: comentezi pe cine vrei, vorbim, barfim….dar nu incepem, din nou, cu aceleasi acuzatii, iar si iar, la adresa Presedintelui Iliescu!
nu aici, la mine pe blog…
pe cele pe care le-ai postat am sa le las. doar de data asta. ai profitat de lipsa mea de atentie si de ..prezenta ca moderator (si scriitor!) pe pagina asta de internet si…pac la razboiu’!
nu e frumos!
daca intri si comentezi la mine pe blog, nu ma mai iau de iliescu…
http://neinfectat-de-comunism.blogspot.com/
a frate ,bine e sa citesti!! Am citit si io o chestie acum duaj si ceva de ani.Ziceau unii ca barbatzii se gandesc numa si numa la femeii,cam 99% din timpu lor,:)))))).Am ramas ganditor,erau cercetatori seriosi ,cu nume mari,Finkelstain,Rubinstain,,ma rog ,ceva de jenu’ asta.Aveam dubii,dar daca ei gresesc???Unde sa gasesc un exemplu??Mi am dat exemple,poate ca puscariasi se gandesc mai mult la femei,,ca nu au cum sa si petreaca timpul liber,,si soldatzi {alta idee} ,ciobanii,astronautzii ca sunt singuri si marinarii desigur, de care auzisem ca sunt mari iubitori de femei.Da’ nu aveam exemplu ,adik individu’ pe care sa l pun sub lupa.De unde sa iau un cioban,puscarias ,soldat si sa l analizez pe fapte concrete,nici vorba,pofta in cui.Acum catziva ani apare un marinar,persoana publica mon cher,sa l iau sub lupa zik io ca ma tot rodea ce editasera Finkelstainii aia:)))).Cum se vede marinaru’ pe uscat incepe sa stranga langa el o gramada de muieret [scrie si la ziar daca nu ma crede nimeni] Boagiu,Udrea,Ritzi,se comporta marinaru’ la fel ca in cartea lui Rubinstain ala,adica obsedat de femeii, ce sa o mai dam de gard:)))))Si ca sa nu va plictisesc cu amanunte ,asa a aparut un nou partid din altu’PEZDE-LEU din PSD-L. Tare sunt curios sa vad ce muiere mai promoveaza marinaru’ nostru si aia ce boacana mai face!Pana atunci,TRAIASCA PEZDE-LEU!!!!!!!!