Prizonierul dac
Triumfatori veti trece `nainte impreuna,
Purtind pe fruntea voastra a regilor cununa,
Si veti privi din slava, ce-n vraja ei v-a prins,
La cel ramas in urma…taranul dac invins.
A-ti vrea ca sa simt si eu a voastra inaltare,
Sa tremure durerea in trista mea cintare,
Ci eu din umbra-mi sfinta voi ride de eroi,
- Nu, nu sint eu invinsul! invinsii sunteti voi.
Voi, cei minati de teama, cu foamea logoditi,
Voi, cei fara de suflet, de bani ademeniti,
Al meu e rasaritul cu focul lui prea sfint;
Al meu este apusul cu scumpul lui vesmint,
Al meu e visul tainic al linistitei sãri
Si vuietul puternic al tulburatei mãri,
A mea e Dacia si dorul ei al meu,
A mea este cintarea, al meu e Bunul Zeu.
Al meu este seninul din zilele de vara,
A mea este furtuna si-a codrilor cintare.
Lumina port cu mine si duc cu mine cintul,
Si gindul meu strabate si cerul si pamintul.
Ca un pacat v-atirna de brate lantul greu,
Dar, in uitarea scumpa eu am ramas al meu,
Invesmintat in haina maretului meu vis.
Voi m-ati lovit cu ura, eu ochii am inchis,
Voi mi-ati cerut strigarea si plinsul de durere,
Eu am ramas acelasi in lunga mea tacere.
O lacrima voit-ati din jalea mea adinca,
Eu am ramas in valuri incremenita stinca.
Lovita de otelul piticilor pigmei,
In ochii mei o clipa au fulgerat scintei:
Chiar de-ar lovi intr-nsa stravechiul prooroc,
Aceiasi stinca tare varsa-va numai foc!
Nu! nu sunt eu invinsul.
Pieriti voi, eu traiesc,
Si voi trai de-a pururi caci mila nu cersesc.
De drumul vostru astazi la ce-as mai vrea sa stiu?
- Voi sunteti morti,
de-a pururi deasupra voastra-s viu
Si de-ati urca deasupra-mi al muntilor colos,
Din groapa mea afunda iesi-voi luminos,
Cum iese-n zori de ziua al soarelui sfint chip,
Cum iese diamantul din firavul nisip,
Si nu va putea umbra spre mine sa se abata
Caci viata mi-e de cerul Daciei legata
Completat sub: r Diverse, povesti din viata
