de la lory-cristea.weblog.ro/
Loredana Cristea
Da, sunt româncă, uite, nu mi-e jenă
Am sângele cum spuneţi voi, fierbinte
Dracula doarme-aci, la mine-n venă
Şi-n oase port romane-aşezăminte
Am sângele cum spuneţi voi, fierbinte
Dracula doarme-aci, la mine-n venă
Şi-n oase port romane-aşezăminte
Eu chiar de tac vorbesc cu voi într-una
Atâtea mii de ani îmi sunt înscrise
Pe pielea mea, încât întotdeauna
Cuvintele-mi apar ca uşi deschise.
Atâtea mii de ani îmi sunt înscrise
Pe pielea mea, încât întotdeauna
Cuvintele-mi apar ca uşi deschise.
Iar mâna mea în veci nu sta-va-ntinsă
La pâinea voastră, aruncată-n silă
Chiar dacă steaua mea demult e stinsă
Mă torn mai bine-n lut decât în milă.
30 Mai 2005
E frumoasă de nedescris, nici tânără nici bătrână, ca o femeie la treizeci şi nouă de ani, cu faţa strălucind în lumina unui apus de septembrie care-i aduce aminte de toate iubirile ei pătimaşe, de toate lacrimile ei fierbinţi de mamă, soră, soţie sau amantă de circumstanţă… femeie care şi-a dat trupul (niciodată sufletul) pentru o iluzie de moment în care au crezut copiii clipei tulburi…
Perfectă prin conşteintizarea imperfecţiunii sale de Evă mereu sacrificată şi chiar prin acest fapt sanctificată de două mii de ani ca părtaşă cu Dumnezeu la stăpânirea lumii, e chiar cu mult mai fascinantă cu trecerea timpului decât o tânără fecioară cu pieptul tresăltând la auzul primei ziceri de dragoste, zicere curată ca o cântare a cântărilor înainte de-a fi fost
Perfectă prin conşteintizarea imperfecţiunii sale de Evă mereu sacrificată şi chiar prin acest fapt sanctificată de două mii de ani ca părtaşă cu Dumnezeu la stăpânirea lumii, e chiar cu mult mai fascinantă cu trecerea timpului decât o tânără fecioară cu pieptul tresăltând la auzul primei ziceri de dragoste, zicere curată ca o cântare a cântărilor înainte de-a fi fost
pângărită inima femeii şi glasul viorii.
Tainică, prin tăcerea clocotitoare în care cuvintele fierb cu zgomot imperceptibil aducând la suprafaţă doar bocet prelung de doină încropită din nai şi caval, fluier şi bucium cu ecou zdrobit în coastă de munte care-şi doarme legenda.
Maiestuoasă, prin poemele dumnezeieşti care-i acoperă pieptul ca o cămaşă subţire de in topit în lacrima limpede şi fierbinte a unei ţărănci bătrâne care urzeşte pânza împletind
Tainică, prin tăcerea clocotitoare în care cuvintele fierb cu zgomot imperceptibil aducând la suprafaţă doar bocet prelung de doină încropită din nai şi caval, fluier şi bucium cu ecou zdrobit în coastă de munte care-şi doarme legenda.
Maiestuoasă, prin poemele dumnezeieşti care-i acoperă pieptul ca o cămaşă subţire de in topit în lacrima limpede şi fierbinte a unei ţărănci bătrâne care urzeşte pânza împletind
rugăciuni pentru cei de-o fiinţă la fel cu cei din nefiinţă.
E vie, prin secretul aproape dumnezeiesc al unui dascăl de ţară care împărtăşeşte o poveste despre neam şi flacără unor prunci într-a căror suflete, cuvântul mumă n-a fost atins de nici un răsuflet murdar, într-a căror piepturi dospesc colinde despre naşterea Domnului nostru, Iisus Hristos, cel unul mărturisitor cu noi dimpreună despre deşertăciunea lumii acesteia.
Limpede iubitoare prin ţărâna pe care o înobilează cu fel de fel de flori şi de ierburi tămăduitoare, prin apele reci şi limpezi curgătoare în care peştii săgetează
E vie, prin secretul aproape dumnezeiesc al unui dascăl de ţară care împărtăşeşte o poveste despre neam şi flacără unor prunci într-a căror suflete, cuvântul mumă n-a fost atins de nici un răsuflet murdar, într-a căror piepturi dospesc colinde despre naşterea Domnului nostru, Iisus Hristos, cel unul mărturisitor cu noi dimpreună despre deşertăciunea lumii acesteia.
Limpede iubitoare prin ţărâna pe care o înobilează cu fel de fel de flori şi de ierburi tămăduitoare, prin apele reci şi limpezi curgătoare în care peştii săgetează
precum raza curată a soarelui de aprilie.
E sfântă, prin culoarea secretă a pictorului de biserici care, ospătând umil, prin dania vreunui sătean milos, zugrăveşte ca nimeni altul înainte sau după sine, chipul Mariei pe catapeteasma unde vor privi implorând ascultarea Domnului nostru, ţărani şi ţărănci neştiutori de
E sfântă, prin culoarea secretă a pictorului de biserici care, ospătând umil, prin dania vreunui sătean milos, zugrăveşte ca nimeni altul înainte sau după sine, chipul Mariei pe catapeteasma unde vor privi implorând ascultarea Domnului nostru, ţărani şi ţărănci neştiutori de
legi moderne sau parlamente europene.
E , fatalmente, secretuitor-dăinuitoare prin unduirea zămislitoarea a mâinii olarului care scoate din tăcerea lutului vasul viu şi jucăuş pentru închinarea vinului sau prăznuirea moşilor.
E îndumnezeită de-a pururi prin sculptarea porţilor de lemn şi întocmirea
E , fatalmente, secretuitor-dăinuitoare prin unduirea zămislitoarea a mâinii olarului care scoate din tăcerea lutului vasul viu şi jucăuş pentru închinarea vinului sau prăznuirea moşilor.
E îndumnezeită de-a pururi prin sculptarea porţilor de lemn şi întocmirea
pe vecie a pietrei sub formă de chip.
E România mea, secretă, adânc tăcută… nestrigătoare către voi, cei încă necopţi a-i vedea aura!
Copti sau necopti… parerea mea e aici: http://razvanserbu.wordpress.com/2008/07/29/mi-e-rusine/
E mult mai cruda si mai reala decat viziunea idilica pe care o prezinti tu.